Angajații, aplicațiile și agenții ajung la modele printr-un singur strat controlat. Fiecare solicitare este tarifată și atribuită, verificată la ieșire, ca datele să nu se scurgă, și la întoarcere, ca nimic ascuns să nu preia controlul.
Oamenii și-au făcut conturi proprii pentru că munca trebuia făcută, iar aplicațiile au fost legate fiecare de câte un singur furnizor. Nimeni nu mai poate spune acum ce întreabă organizația un model AI, cât costă sau ce a ieșit din rețea – iar interdicția nu face decât să împingă totul și mai departe de ochii companiei.
O singură conexiune pentru modele comerciale, open-weight și auto-găzduite – îndreptați Gateway către propriul dumneavoastră vLLM sau Ollama, cu o cheie doar dacă serverul dumneavoastră cere una. Aplicațiile nu mai depind de un singur furnizor.
Direcționați în funcție de sarcină, calitate, sensibilitate și cost și păstrați modelele premium pentru munca ce le cere cu adevărat. Consola arată ce a ales direcționarea și de ce.
Cum alege Gateway un model →Ce înseamnă sensibil și ce înseamnă greu este decis de un model pe care îl rulăm noi – nu de furnizorul căruia îi trimiteți solicitarea. În Enterprise on-premise rulează pe hardware-ul dumneavoastră și nimic nu îl părăsește.
O pană a furnizorului, o cotă epuizată sau o limită de rată – și solicitarea este preluată de alt furnizor din aceeași clasă sau de mai sus, doar dintre modelele pe care acea aplicație are voie să le folosească. Răspunsul indică modelul care l-a scris.
Fiecare solicitare este etichetată către un utilizator, o echipă, un proiect sau o aplicație, cu limite ferme și orientative și cu alerte înainte de plafon – astfel AI este o linie de buget, nu o factură-surpriză.
Conținutul sensibil este inspectat sau blocat înainte să părăsească rețeaua dumneavoastră. Ce înseamnă sensibil decide un model pe care îl rulăm noi – nu furnizorul căruia îi trimiteți conținutul. Ce nu trece nu iese.
Orice aduce înapoi un instrument – un e-mail, o pagină web, o înregistrare din CRM – modelul îl citește ca date, nu ca sarcină. Același model observă, în aceeași trecere, o instrucțiune pe care nu a dat-o nimeni; în modul Blocare, textul suspect nu ajunge niciodată la model. Aceeași verificare acoperă și evenimentele pe care Gateway le transmite mai departe celorlalte aplicații ale dumneavoastră.
Cum observă Gateway o instrucțiune pe care nu a dat-o nimeni →Fiecare solicitare, model, decizie și cost poate fi interogat ulterior, pentru o verificare de conformitate sau pentru analiza unui incident. Fiecare apelare a unui instrument arată cum a fost verificată și ce a spus verificarea despre rezultatul ei – iar întreaga înregistrare a unei solicitări se salvează ca un singur document, HTML sau PDF.
Oamenii păstrează modelele pe care se bazează, printr-un cont pe care organizația îl poate vedea. Adoptarea crește și expunerea scade în același timp – nimeni nu trebuie să renunțe la un instrument.
Conținutul sensibil este oprit înainte să iasă, iar ce vine înapoi este verificat înainte ca un model să îl citească – astfel, o instrucțiune ascunsă se lovește mai întâi de o verificare, apoi de permisiunile instrumentelor și de aprobări, înainte să poată transforma un răspuns util într-o acțiune pe care nu a aprobat-o nimeni.
Fiecare solicitare este atribuită unei echipe, unui proiect sau unei aplicații, cu limite stabilite înainte să sosească factura, în loc să fie explicate după.
Cea mai mare parte a expunerii nu vine din aplicații – vine de la oameni care își fac treaba prin conturi pe care nimeni nu le vede. Puneți mai întâi echipa în spatele Gateway, apoi aplicațiile și agenții.